Blog personal – Despre perusi si diverse experiente


Despre perusi

Naparlirea

Perusii nu au o perioada anume in care naparlesc. De obicei, naparlirea se produce de cateva ori pe an, la un interval de 2-3 luni. Perioada de naparlire dureaza 2-3 saptamani, timp in care, mare ...

mai mult

Perusul si saliva umana

Saliva oricarui mamifer, chiar si a noastra poate fi extrem de toxica pentru perusi. Saliva pisicilor este considerata ca fiind cea mai daunatoare. O bacterie numita Pasteurella poate cauza septicemie intr-un timp foarte scurt. ...

mai mult

Perusii-prezentare generala

Perusii-prezentare generala

Peruşul este una din puţinele specii domestice de papagali. Se spune că ar fi papagalul cel mai des întâlnit ca animal de companie din lume, probabil, al doilea tip de păsăre după canar, fiind crescut ...

mai mult

Perusul-anatomie

Perusul-anatomie

Peruşul are gheare rezistente. Este singura pasăre care poate face mişcări multilaterale cu picioarele. Primul deget şi al patrulea sunt orientate posterior. Pielea care acopera picioarele are multe papile tactile, permiţându-i peruşului să facă diferenţe ...

mai mult

Cum alegem un perus ?

Cum alegem un perus ?

Atunci când cumparaţi un peruş este foarte important să observaţi cu atenţie pasărea. Un peruş sănătos are penajul curat, strălucitor, este foarte vioi, se caţără, ciuguleşte obiectele din jur şi ciripeşte cât îl ţine gura. ...

mai mult

Caminul perusului

Caminul perusului

După ce aţi cumpărat peruşul este bine să nu plecaţi acasă fără să-i fi luat şi colivie. Colivia trebuie să aibă câteva dotări minime : două bare de sprijin, un leagăn, un os de sepie, ...

mai mult

Hranirea perusului

Hranirea perusului

Peruşii au nevoie de o hrană diversificată, echilibrată şi proaspătă. În principal ei mănâncă seminţe. Există amestecuri speciale de seminţe care conţin mei alb, mei roşu, mei galben, ovăz, orz, in, rapiţă, floarea soarelui, niger, etc. ...

mai mult

Semne de boli si afectiuni la perusi

Semne de boli si afectiuni la perusi

-          Pene uscate, zbârlite, înfoiate, fără luciu -          Pene lipite între ele şi murdare de excremente -          Instabilitate, dificultăţi de deplasare -          Secreţii abundente în zona nărilor, a ciocului şi a ochilor -          Cruste pe picioare şi deasupra ciocului -          ...

mai mult

Dresarea perusului

Dresarea perusului

În primele săptămâni de la aducerea acasă e bine ca peruşul să fie ţinut numai în colivie, pentru a se obişnui cu noul său cămin şi cu noii lui stăpâni şi prieteni. Din a doua săptămână, ...

mai mult

Sa intelegem comportamentul perusului nostru

Sa intelegem comportamentul perusului nostru

Intinderea unui picior - din cand in cand perusul intinde cate un piciorus si aripa de pe aceeasi parte cu piciorul. Putem sa comparam aceasta ...

mai mult

Baia perusului

Baia perusului

Baia este un element necesar pentru perusi si pentru pasarile de colivie. Perusul este o pasare extrem de curata, care se ingrijeste tot timpul de aspectul ei exterior. Este indicat sa ii oferim posibilitatea ca din ...

mai mult

ACCIDENTE :  cum  sa le evitam?

ACCIDENTE : cum sa le evitam?

Iata o  listă cu riscurile pe care le poate avea un peruş crescut în casă şi câteva sfaturi pentru a le evita. Sunt  sfaturi de prevenire pentru a vă ajuta să evitaţi pierderea unui ...

mai mult

Naparlirea anormala

Naparlirea anormala este reprezentata de acele schimbari de penaj care nu se incadreaza in perioada caracteristica speciei privind durata  si modul procesului de naparlire. Naparlirea masiva reprezinta o incetare sau o incetinire a procesului de ...

mai mult

BOLI PERUSI (I) - Bolile aparatului digestiv

Bolile gurii sunt inflamatii ale mucoasei limbii si a cavitatii bucale. Cauze : pasarea a baut apa fierbinte sau apa in care se gaseau diverse substante iritative. Simptome : pasarea tine ciocul deschis sau semideschis, ...

mai mult

BOLI PERUSI (II) - Bolile aparatului respirator

Coriza si sinuzita sunt inflamatii ale mucoasei nazale si sinuzale care apar din cauza aerului viciat din camera ori din cauza frigului. Ele pot fi cauzate si de anumite boli virotice, microbiene ori de micoze. ...

mai mult

Boli perusi (III) - Parazitii

Râia, păduchii, căpuşele Paraziţii pot pune în pericol viaţa peruşului sau a oricărei alte păsări de companie, dacă proprietarul nu intervine la timp. Păduchii de pasăre şi căpuşele Datorită mărimii lor, păduchii  şi căpuşele pot fi observaţi cu ...

mai mult

Taierea ghearelor sau unghiilor unui perus

Taierea ghearelor sau unghiilor unui perus

Ghearele unui perus sunt vascularizate, iar taierea prea scurta duce la aparitia inevitabila a sangerarii. Daca este prima data cand taiati ghearele perusului este indicat sa consultati medicul veterinar. El va spune daca aceasta operatiune este ...

mai mult

Perusul musca

În primul rând, încercaţi să înţelegeţi de ce vă muşcă peruşul şi apoi încercaţi să analizaţi puţin modul în care muşcă: încet, dintr-o dată şi tare, ciupind, ţipând, jucându-se. Iată câteva situaţii, în care peruşul vă ...

mai mult

KIKI – perusul nostru

KIKI – perusul nostru

Povestea acestei rubrici a blogului a început în urmă cu aproape un an. Pe 25 decembrie 2008. Atunci când Moş Crăciun, ne-a adus, mie şi lui Cătălin, cel mai frumos cadou de până atunci: ...

mai mult


May 27, 2010

Ce mai e nou ?

Category: PERUSI – admin

De cand am perusul am  inceput sa ma documentez cat de cat despre aceasta specie. Sunt multe informatii puse la dispozitie de catre crescatori, medici veterinari, specialisti in ornitologie. Am tot citit una alta si  incerc sa impartasesc si celorlalti posesori de perusi, ceea ce consider eu util pentru cresterea in bune conditii a unei pasari de acest gen. Teoretic totul pare simplu: este vorba despre o pasare care sta mare parte din timp in colivie , uneori libera prin casa, de la care nu astepti prea multe. E drept ca perusul e simpatic, jucaus si incantator privirii, dar pentru cei care nu-l au ca si “animal” de casa nu reprezinta cine stie ce.

Pentru noi, ceilalti, care crestem unul, doi sau poate mai multi perusi, aceasta fiinta mica si vioaie reprezinta mereu o sursa de buna dispozitie fie ca se joaca, ca roade diverse lucruri, ca face mizerie sau nazbatii din cele mai neasteptate. Perusul ne face mereu sa zambim, mai ales cand ai parte si de momentele lui de tandrete cand vine si te pupa sau cand pur si simplu vine si sta pe tine.

Stau de multe ori si ma gandesc ca n-are ce sa-i mai treaca prin cap, ca le-a facut pe toate. Un perus care este obisnuit sa stea liber prin casa, care intra in colivie doar atunci cand doreste el si cand trebuie sa doarma se dezvolta mult mai bine decat unul care sta mereu in colivie. Dovada este faptul ca perusul nostru ne surprinde mereu cu cate ceva nou. Cea mai recenta activitate : lustra din sufragerie. Am trecut peste agatatul de perdea si peste rosul acesteia, peste agatatul de tablouri si rosul ramelor lor, peste agatatul de televizor si daramatul obiectelor asezate pe comoda televizorului, peste agatatul de aparatul de aer conditionat, peste rosul galeriei , peste rosul fotoliilor din sufragerie, peste agatatul pe firul de telefon si peste rosul peretilor…lustra mai ramasese neatinsa. Daca doar s-ar aseza pe ea, n-ar fi nici o problema…doar ca perusul nostru roade tot…cred ca a fost catel intr-o viata anterioara…

Nici chiar dupa toate nebuniile astea pe care le-a facut si le mai face nu putem sa ne suparam…Cum poti sa te superi cand tu stai linistit, intins pe canapea si te uiti la televizor si perusul vine la tine asa din senin si te pupa ?

May 18, 2010

BOLI PERUSI (I) – Bolile aparatului digestiv

Category: PERUSI – admin

Bolile gurii sunt inflamatii ale mucoasei limbii si a cavitatii bucale. Cauze : pasarea a baut apa fierbinte sau apa in care se gaseau diverse substante iritative. Simptome : pasarea tine ciocul deschis sau semideschis, mananca cu dificultate sau deloc, scutura des capul. Tratament : tamponarea zonelor afectate cu ceai de musetel si cu apa fiarta si racita in care s-a pus bicarbonat de sodiu ( 1 lingura de bicarbonat la 1 litru de apa fiarta si racita).

Obstructia gusii este aglomerarea si retinerea hranei in gusa mai mult decat este normal. Cauze : supraincarcarea gusii cu alimente neadecvate sau nedigerabile pentru perus. Simptome : gusa este umflata si vizibil marita. Tratament : cu ajutorul unei pipete se va adminstra ulei de parafina si se va masa usor gusa; in cazurile mai grave se recomanda incizarea gusii, pe care o poate realiza doar un medic veterinar.

Voma poate fi cauzata de hrana nepotrivita sau iritanta pentru perus. Simptome : se observa cum pasarea face efortul de a elimina continutul din gusa. Tratament : ceai de musetel in loc de apa.

Enterita reprezinta inflamarea mucoasei intestinale ca urmare a calitatii precare a mancarii sau a apei. Simptome : perusul bea multa apa, fecalele au consistenta redusa, ceea ce produce adunarea penelor in jurul cloacei. Tratament : ceai de menta sau de musetel in loc de apa, zeama de orez fiert si chiar cateva boabe de orez fiert.

Hepatita este un proces de inflamare a ficatului si apare din cauza unei alimentatii cu un continut prea mare de grasimi (exces de seminte uleioase) sau din cauza sedentarismului. Simptome : pasarea este apatica, slabeste si uneori excrementele sunt pastoase, de culoare alb-murdar. Tratament : ceai de rostopasca sau de sunatoare in loc de apa.

Pancreatita este procesul inflamator al pancreasului. Poate aparea din cauza unor agenti infectiosi sau a unor tumori. Simptome : pasarea slabeste foarte mult desi are pofta de mancare iar excrementele au o consistenta moale si sfaramicioasa. Tratament : hranire cu alimente moi.

Prolapsul cloacei este iesirea cloacei in exterior. Acest lucru se poate intampla din cauza unor tulburari  de defecatie (diaree, constipatie), a ouatului dificil sau a unor tumori abdominale.  Simptomele sunt evidente : iesirea cloacei in exterior, uneori insotita de hemoragii puternice. In astfel de situatii este indicata doar interventia medicului veterinar.

Inchiderea cloacei si constipatia reprezinta blocarea cavitatii cloacale. Ea se produce din cauza acumularii fecalelor uscate rezultate in urma unei boli diareice cronice sau din cauza alimentatiei foarte saraca in verdeata, legume si fructe. Pasarea va adopta o pozitie cocosata. Se va constata o alipire a penelor din jurul cloacei si evident lipsa fecalelor. Tratament : indepartarea resturilor din jurul cloacei cu apa calduta si ser fiziologic, lubrifierea cloacei cu ulei de parafina sau ulei mineral luat de la farmacie; hranirea perusului cu verdeata (salata, patrunjel, frunze de papadie).

Sursa : cartea “Perusii hobby-afacere”, autori : Roberta Tartaseanu-coordonator, dr. Dorina Stefanache-medic veterinar, Victor Isvoranu-biolog, Gelu Pavel-crescator amator, Florentina Pavel-ilustratia

May 13, 2010

Naparlirea anormala

Category: PERUSI – admin

Naparlirea anormala este reprezentata de acele schimbari de penaj care nu se incadreaza in perioada caracteristica speciei privind durata  si modul procesului de naparlire.

  • Naparlirea masiva reprezinta o incetare sau o incetinire a procesului de crestere a penelor. Pasarile afectate arata ca jumulite, penele sunt destramate si rupte. Pe cap se formeaza un invelis de tepi. Cauze : deficienta alimentara,  intretinere necorespunzatoare,  boala.
  • Naparlirea frantuzeasca se caracterizeaza prin cresterea si caderea continua a penelor, fara sa se ajunga la o acoperire totala a corpului. Cauze : paraziti, alergii la aluminiu, deficiente alimentare.
  • Plesuvirea se localizeaza la nivelul gatului, capului, cloacei si inseamna lipsa totala sau partiala a penelor. Cauze : umiditatea, insuficienta de lumina, deficitul de aminoacizi.
  • Naparlirea moale este o cadere permanenta sau partiala de pene, corpul avand un aspect rarit, iar penele ramase sunt zbarlite. Cauze : lipsa de lumina, umiditate mare, deficienta alimentara.
  • Naparlirea neregulata este o naparlire in afara perioadei de naparlire fiziologica. Cauze : schimbarea temperaturii, transport lung, spaima, agresivitate.
  • Jumulirea apare atunci cand pasarile isi smulg singure penele mai ales pe cele de pe piept si de sub aripi. Cauze : tulburari de comportament ( teama de separare, formarea nepotrivita a perechilor, lipsa de somn, stresul, plictiseala, frustrarea sexuala) si tulburari functionale (infectii sau boli renale).

Pentru oricare din tipurile de naparlire de mai sus, consultati un medic veterinar. El este cel mai in masura sa va spuna ce trebuie sa faceti pentru perusul vostru.

Sursa : cartea “Perusii hobby-afacere”, autori : Roberta Tartaseanu-coordonator, dr. Dorina Stefanache-medic veterinar, Victor Isvoranu-biolog, Gelu Pavel-crescator amator, Florentina Pavel-ilustratia

May 10, 2010

Naparlirea

Category: PERUSI – admin

Perusii nu au o perioada anume in care naparlesc. De obicei, naparlirea se produce de cateva ori pe an, la un interval de 2-3 luni. Perioada de naparlire dureaza 2-3 saptamani, timp in care, mare parte din pene sunt inlocuite de altele noi. Unele perioade de naparlire sunt mai pronuntate  de exemplu primavara si vara, din cauza schimbarilor de temperatura. Pe masura ce naparlirea se produce,  pasarea devine tot mai preocupata de toaleta penelor sale. Fiecare pana este invelita intr-un strat de keratina. Cand acest strat se deschide,  pasarea face loc penelor noi, inlaturandu-le cu ciocul pe cele vechi. Atunci cand sunt eliminate penele vechi, apar niste pelicule de piele uscata. Acestea nu trebuie sa ne sperie, sunt rezidurile de keratina. In aceasta perioada oferiti-i perusului posibilitatea sa faca baie ; il poate ajuta sa scape mai usor de penele vechi.

In timpul naparlirii perusul va avea carente in proteine, vitamine si minerale. Pentru a evita posibile boli, trebuie sa-i dam perusului ou fiert, legume si suplimente nutritive. Doar semintele nu sunt suficiente in aceasta perioada. Perusul are nevoie de mai multa energie ca de obicei.

Pe parcursul procesului de naparlire, corpul perusului nu trebuie sa prezinte parti goale (fara pene). O pana noua ar trebui sa se formeze la baza uneia vechi, care sta sa cada. Porii din care ies penele noi au culoarea albastru spre mov, din cauza unui flux sangvin foarte activ. Acest lucru se poate observa cel mai bine pe capul perusului, la baza penelor noi. Foarte rar se intampla ca unul din acesti pori sa sangereze abundent. In acest caz trebuie sa duceti de urgenta pasarea la veterinar. Daca nu aveti aceasta posibilitate, puteti incerca  sa-i opriti singuri sangerarea apasand cu o fasa sterila pe locul respectiv.

Naparlirea nu este o perioada foarte usoara pentru perusi, asa ca nu-i stresati insistand sa va jucati cu ei.

sursa : http://www.perruche.org

Sursa : cartea “Perusii hobby-afacere”, autori : Roberta Tartaseanu-coordonator, dr. Dorina Stefanache-medic veterinar, Victor Isvoranu-biolog, Gelu Pavel-crescator amator, Florentina Pavel-ilustratia

May 7, 2010

ACCIDENTE : cum sa le evitam?

Category: PERUSI – admin

IMG_2651

Iata o  listă cu riscurile pe care le poate avea un peruş crescut în casă şi câteva sfaturi pentru a le evita. Sunt  sfaturi de prevenire pentru a vă ajuta să evitaţi pierderea unui peruş, din cauza unui accident stupid sau a ignoranţei.
Deseori, peruşul scapă din colivie în timpul curăţării acesteia.
Dacă zboară prin casă nu e nici o problema, dar dacă iese direct afară, pasărea va pleca mai departe şi veţi avea puţine şanse să o recuperaţi.

Dacă se întâmplă să pierdeţi pasărea este foarte important să acţionaţi în primele momente.
Identificaţi locul în care a aterizat, înarmaţi-vă cu răbdare, strigaţi peruşul aşa cum faceţi de obicei, încercaţi să-l ademeniţi cu mâncare, jucăriile lui preferate, puteţi chiar să îi aduceţi colivia, mai ales dacă aveţi doi peruşi, este posibil ca partenerul său să-l cheme şi astfel să îl puteţi recupera.

Pentru păsările care zboară liber în casă, recomand instalarea unei plase de ţânţari la ferestre, asta dacă nu au deja.
Pentru păsările care stau numai în colivie, verificaţi bine uşile coliviei. Pentru mai multă siguranţă ar fi bine chiar să le legaţi cu ceva, pentru că deseori peruşii pot ridica uşa cu ciocul şi fără prea mult efort pot să iasă afară.

Distanţa dintre barele coliviei ar trebui să fie mai mare de 1,5 cm, pentru ca peruşul să nu-şi prindă picioarele, iar în cazul în care ar cădea între bare să nu rămână blocat.
In partea de jos a coliviei, nu folosiţi ziar; cerneala este toxică pentru păsări. Folosiţi hârtie absorbantă, sau nisip special cumpărat de la pet-shop-uri. Partea de jos a coliviei ar trebui sa fie sub un grătar, astfel încât pasărea să nu poată ajunge să ciugule de acolo.

Pentru cei care pe timpul verii ţin colivia afară : asiguraţi-vă că este stabilă, poate chiar prinsă de ceva,  pentru a evita răsturnarea ei de către porumbei sau alte păsări libere de afară. Nu poziţionaţi colivia in curent şi nici în directa bătaie a soarelui.

In ceea ce priveşte coexistenţa cu alte animale de casă, există cazuri şi cazuri.  In multe dintre ele câinele sau pisica au fost obişnuiţi de mici cu peruşul şi aparent se înteleg destul de bine. Se pot juca împreună. Dar, accidente se pot întampla  oricând şi oricum chiar şi din joaca câinelui sau a pisicii cu peruşul , de aceea sfatul meu este să nu îi lăsaţi singuri, nesupravegheaţi atunci când perşul nu este în colivie, cu atât mai mult, în  cazurile în care peruşul  este adus în casă atunci când celălat sau celelalte animale de companie sunt deja mature.
Bucataria este camera în care se pot produce cele mai multe accidente.

Primul risc ar fi cel al vaporilor toxici pentru pasare : produse de curăţat, teflon supraîncalzit, fum de ţigară, produse pe bază de alcool, aburi de la mâncare. Alte riscuri : flacăra de la aragaz sau plita încinsă, ventilator, vase cu mâncare neacoperite, tigăi cu ulei sau ulei încins, plante de interior, diverse alimente lăsate neacoperite, etc.

Atenţie şi la  păsările cărora le place să se plimbe pe tastatura de calculator pentru că îşi pot prinde piciorul între taste.
Transportul peruşului : dacă este un transport de scurtă durată (de exemplu, dusul la veterinar), puteţi pune peruşul fie într-o cutie mică  de carton, fie într-o cuşcă făcută pentru transportul unor animale de companie mai mari (pisici, iepuri, etc.), fie în colivia lui. Pentru  călătoriile mai lungi, este recomandabilă colivia, în care să aibă produsele pe care le cunoaşte, hrană şi  apă. In timpul transportului colivia trebuie să fie bine poziţionată, să fie stabilă, să nu se răstoarne sau să se mişte foarte mult. Dacă puteţi sta lângă ea ar fi foarte bine şi ar fi indicat să-i vorbiţi peruşului din când în când , pentru că este obişnuit cu vocea şi acest lucru l-ar linişti.

Nu consideraţi că nu este bine să lăsaţi peruşul în libertate prin casă. Trebuie doar să luaţi câteva măsuri de precauţie.

sursa : http://www.perruche.org


Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.